Ajuns in Praga dupa o saptamana de pescuit non-stop in zona Vyssi-Brod in Cehia, mi-am gasit timp si internet ca sa va povestesc pe scurt despre ce a fost la HANAK OPEN 2009.

In primul rand sa intelegem ca au fost doua competitii intr-una,Theodor Kouba Memorial Cup (competitie pe echipe de 3 pe rau) si Svatovaclavsky Cup, competitie individuala pe lac.Dar sa le luam pe rand.

Miercuri, 23.09, plecam impreuna cu Paul Sas din Cluj catre destinatia Vyssi Brod , Cehia.
A doua zi urma sa vina Titus Nicoara (aka Titus Chimicul , Muscarici TM) cu avionul pana la Linz si noi sa il preluam de acolo.
Pe parcurs se intampla un mic accident si Chimicul nu mai poate sa vina, periclitandu-ne participarea la competitia pe rau unde erau necesari 3 concurenti / echipa.
Spre bucuria mea si a lui Paul , reusesc sa vorbesc de pe drum cu organizatorii si ne gasesc un partener pentru competitia de pe rau.
Desi cel de-al 3-lea jucator a fost in final unul dintre cei mai experimentati pescari din Italia , Mateo Capporo, initial propunerea era pentru o tanara domnisoara , membra in echipa de juniori a Cehiei.
Nu e deloc o rusine sa concurezi alaturi de o reprezentanta a sexului frumos, cu atat mai mult cu cat am avut sansa in ultima mansa sa pescuiesc in stand vecin cu ea si am vazut ce talentata era.Executa fiecare pastrav cu sange rece si direct in minciog.
A prins nu mai putin de 12 pastravi din 18 cat a punctat echipa ei in mansa respectiva.

Revenind la competitie, Sambata si Duminica aveau sa se desfasoare cele trei manse ale concursului, fiecare concurent din echipa pescuind numai doua dintre ele , respectiv arbitra o mansa standul vecin.Astfel impreuna cu Paul si Mateo, ne-am facut strategia pentru concurs,urmand ca eu cu Mateo sa incepem impreuna concursul, dupa care sa vedem in functie de cum merg treburile cum facem rotatia in echipa.

Antrenamentul dinaintea concursului nu ne-a ajutat prea mult, eu cu Paul reusind sa prindem cateva zeci de indigeni in zona amonte de concurs, zona total diferita de cea in care urma sa concuram.A fost distractiv si educativ in acelasi timp si un foarte bun antrenament de mana, deoarece la inceput eram chiar amortit si nu reuseam sa ii aduc la minciog.

A urmat apoi un antrenament in aval de zona de concurs in apropiere de Rozemberk unde la un momentdat am reusit sa fac spectacol cu aplauze la curcubei.Ne-am bagat cu “Just Paul” in cascada din spatele castelului si cu un rolly-pollly bine executat am reusit sa barberim cativa curcubei dintre care unul in jur la 60cm.

In prima mansa am inceput cu Mateo intr-un stand care semana cu o conducta de evacuare,fara nici o piatra, fara nici un adapost.Incepem finutz cu nimfe, si ne uitam atenti la cehii de sub noi care intrau ca tractoarele`n apa cu streamere, fara sa le pese de nimic.
Raul fusese populat cu pastravi curcubei inainte de concurs si in fiecare stand fusesera pusi in jur de 20-25 de bucati.Pe langa astia in mod normal Vltava in zona Vyssi Brod adaposteste exemplare de pastravi indigeni de peste 40-50 cm, dar care dupa spusele organizatorilor “se cauta de icre” in perioada asta.

Initial am mers pe tactica pestilor mici si desi, considerand ca este mult mai usor sa prinzi 20-30 de indigeni peste 20 de centimetrii decat sa streamereshti apa dupa cativa curcubei dezorientati.
Dupa prima ora ne-am dat seama ca abordarea era gresita deoarece la ritmul la care prindeam noi indigeni la 20-25 cm, Cehii de sub noi prindeau curcubei de 30-35cm.
Am strigat catre Mateo si i-am spus sa puna jos urgent lanseta de nimfa si sa puna mana pe parul cu streamer si sa mearga in bulboana de mai sus si “sa se ocupe” de ea.

Eu am ramas “pe conducta” si m-am bagat in mijlocul raului direct pe curentul principal si la primul lanseu agatz o torpila maro de peste 50 de cm care ma poarta pana la capatul standului dupa care imi face cu coada spre disperarea mea.
Urc inapoi , intru in mijloc si din nou ma apuc de greblat cu firul sinking pe fundul raului fara sa apuc sa trag 3-4 metrii si sa ii trag o tzeapa serioasa.
Dupa 15 secunde un curcubeu de 35 era in minciogul meu.
Fluiera dupa arbitru, treci raul pe partea cealalta, masoara pestele, inoata inapoi si lanseaza din nou.Si toate astea de inca 10 ori.
Pana la sfarsitul mansei am reusit sa prindem 16 curcubei si reusim un loc 4 pe mansa cu Mateo in sectorul nostru.

Interesant modul de organizare a concursurilor la cehi, ei avand o rotatie diferita a standurilor decat la noi.Astfel fac in asa fel incat pe durata concursului sa pescuiesti in grupa cu oameni / echipe diferite, fara sa te lovesti astfel de plafonul “capetelor de serie”.

In mansa a doua Paul Sas a pescuit alaturi de Mateo iar eu am arbitrat o echipa de Cehi, ambii campioni mondiali la juniori.
Dupa ce le-am dat indicatiile pretioase coechipierilor mei si am decis impreuna strategia pe care urmau sa o aplice am plecat sa ii arbitrez pe standul meu.
Cei doi au inceput in forta, unul la streamer si celalalt pe langa maluri in cautarea pestilor la nimfa.
Ulterior aveau sa faca schimb si sa schimbe nimfa cu uscata.
Desi am vazut o multitudine de abordari si incercari de a puncta , in final baietii au prins doar 8 pesti dintre care doar 2 curcubei.Patru dintre pesti fusesera prinsi la streamer, unul la nimfa si trei la uscata.
Cei de sub ei au prins un stand mai bun, reusind sa puncteze cu 24 de pesti din care majoritatea curcubei.

La sfarsitul mansei baietii mei aveau 10 pesti in foaia de arbitraj si o mica-mare dezamagire pe fata, mai ales din partea lui Paul care reusise , clasic deja, performanta de a scapa mai mult decat a prins.Cu toate rele-bune, prindeam din nou un loc 4 pe mansa.

In ultima mansa ,aveam sa pescuiesc alaturi de Paul Sas, intr-un stand foarte frumos, cu populatie preponderenta de pastravi indigeni (exista statistica pe standuri 2007,2008).
Am inceput amandoi cu nimfa in apa mica, in cautarea indigenilor care nu fusesera deja incepati.Dupa 30 de minute i-am spus lui Paul sa mearga in apa adanca dupa pesti mai mari cu nimfa si raman eu sa barberesc de doua ori standul dupa orice a mai ramas.
Paul a luat-o drept ca pe o invitatie la pescuit de bunavoie si a plecat in cea mai misto bulboana si dus a fost.
Eu am luat-o sistematic pe langa mal ,cu peste dupa peste, dar de fiecare data ma intorceam cu un 19,8 / 19,9 cm pe buze.
Rata era cam 1 peste punctabil la 4-5 pesti prinsi din partea mea.
Cu o distant de 30-40 de metrii intre noi si cu o insula la mijloc nu reuseam sa aflu ce face Paul decat dupa ce am intrebat arbitru cati pesti avem si am observat ca Unchiu` Paul puncta cu curcubei si indigeni peste 30 de cm.
Trec raul si ajung la Paul si bag o injuratura de toata frumusetea cand vad ca tot la a doua aruncatura avea contact si scapa pestii in drill.
Fug repede la locul cu pricina , consultam mustele si incep sa scot pastrav dupa pastrav de langa el.
Ii aplic ghidul “The quick-fast way to land the fish” si cu insistenta si perseverenta incepe sa poarte bine pastravii prin curent si sa ii aduca la minciog.Ma calmez.

Suna semnalul de final al mansei si ne uitam obositi in foaia care arata doar 16 pesti.In graba Paul semneaza foaia, eu raman cu dubii si pe drum recalculam pestii de zeci de ori si ajungem la concluzia ca arbitrul a “uitat” sa treaca vre-o 4-5 pesti.
Prindem totusi un locul 4 pe mansa.

Am mers glontz la Dr.Karel Krivanec si i-am explicat situatia dar ne-a expus “asta e-ul” si am inghit in sec.Fiind o competitie cu tenta amicala nu era cazul de cercetari amanuntite.
Oricum in final pestii care au fost scapati au contact mai mult decat cei uitati.

La final , tragem linie, aduam cele bune cu cei scapati si ne dam seama ca am invatat cu totii cate ceva si ca … din pacate , in tara lu` Papura-Voda suntem inca foarte inapoiat din punctul de vedere competitional.

Intr-o competitie in care 2 concureaza in acelasi timp pe un stand de 150-200 de metrii este foarte dificil sa te acomodezi cu partenerul, care pe cat te poate ajuta, pe la fel de mult te poate trage in jos , arbitrul fiind doar unul si nu poate fugi dintr-o parte in alta.
Pe langa asta, partenerul tau poate intzepa pestii sau poate strica un loc bun de pescuit la fel de mult cum poate sa ii scoata pe toti din balta.

Acest lucru s-a vazut foarte clar la Cehi care sunt obisnuiti cu astfel de competitii si ajung sa aiba echipe nationale foarte puternice si bine inchegate.

In final au castigat Non-Smokers Vella Riders (Lubos Roza &Co) si pe locul doi au fost echipa Smokers (Martin Droz &Co.)
Clasamentul final nu il am deocamdata fiind prima zi cand am apucat la internet si nu am primit din partea organizatorilor.

Romania / Italia a primit foarte multe aplauze din partea celor prezenti , mai ales pentru buna dispozitie si carisma, dar si pentru hibridul reusit.Am reusit sa surclasam echipa 1 a Italiei, multe echipe Cehesti si chiar a Finlandezilor.

Mai multe detalii in episodul de maine….ma bag la muste…